MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR INTRASPITALICEȘTI PENTRU PACIENŢI ȘI VIZITATORI

I. Informaţii pentru pacienţi privind Enterobacteriaceae producătoare de carbapenemaze(CPE)

1. Ce înseamnă Enterobacteriaceaeproducătoare de carbapenemaze (CPE)?

Enterobacteriile sunt bacterii care se află de obicei în intestinul uman fără a provoca îmbolnăviri, situaţie care poartă numele de colonizare (iar persoana colonizată se numeşte purtător). Dacă bacteriile părăsesc intestinul, ele pot cauza infecţii cum ar fi cele urinare, pneumonii sau septicemii. Carbapenemelesunt antibiotice care au fost active împotriva marii majorităţi a bacteriilor agresive asupra organismului uman, inclusiv asupra enterobacteriilor. Carbapenemazelesunt enzime produse de bacterii ce pot distruge carbapenemele, bacteriile respective devenind astfel rezistente la acţiunea acestor antibiotice.

2. Ce semnificaţie are rezistența la carbapeneme?

Carbapenemele sunt antibiotice administrate în spital pe cale intravenoasă, pentru tratamentul unor infecţii severe. În spitalele în care există mulţi pacienţi imunodeprimaţi, răspândirea unor asemenea bacterii rezistente la marea majoritate a antibioticelor poate determina probleme majore, inclusiv o creştere a mortalităţii prin infecţii.

3. Cum mă pot contamina cu CPE?

Întrucât aceste bacterii se găsesc pentru o perioadă nedefinită de timp în intestinul uman, fără a determina semne de boală, nu putem şti când s-a colonizat o persoană. De cele mai multe ori această colonizare se produce în timpul unei internări într-un spital în care există pacienţi sau personal contaminat/infectat cu CPE, dar uneori şi în afara spitalului când s-a produs un contact direct cu un purtător de CPE (igiena mâinilor are un rol foarte important mai ales după utilizarea toaletei sau înainte de mese).

4. Cum se poate preveni transmiterea CPE?

Pacientul infectat/colonizat cu CPE ar trebui să fie internat într-o rezervă cu toaletă proprie, să respecte o bună igienă a mâinilor şi să beneficieze de îngrijirea personalului medical special dedicat. De asemenea, mediul înconjurător va fi bine curăţat, iar personalul medical şi vizitatorii vor proceda şi ei la o bună igienă a mâinilor.

5. În ce condiții mi se va propune testarea pentru portajul CPE?

Uneori, faptul că un pacient este infectat/colonizat cu CPE nu este cunoscut imediat după internare şi atunci acesta nu este plasat într-o rezervă. Dacă aţi fost internat în acelaşi salon sau aţi folosit aceeaşi toaletă cu un pacient care este ulterior descoperit a fi purtător/infectat cu CPE vi se va recomanda testarea pentru portaj CPE, întrucât există un mic risc să fi fost colonizat în acest timp. Dacă rezultatul este negativ veţi fi retestat (ca măsură de precauţie) doar dacă spitalizarea vi se prelungeşte, de regulă testare săptămânală.

6. Cum se desfăşoară testarea pentru portajul CPE și care sunt consecinţelesale?

Veţi fi internat în spital într-o rezervă cu toaletă proprie. Vi se vor recolta mai multe probe pe timpul spitalizării pentru a se testa dacă mai sunteţi purtător (cel mai adesea săptămânal): materii fecale, urină (dacă aveţi sondă urinară), secreţii de pe tuburile de dren (dacă aveţi). De regulă, rezultatul acestor teste va fi gata în 1-3 zile. Dacă rezultatul este negativ, el va fi reverificat încă de două ori înainte de a trece într-un salon obişnuit al secţiei. Dacă rezultatul este pozitiv, veţi rămâne izolat în rezerva respectivă. Toată această verificare a portajului CPE nu va influenţa în niciun fel restul îngrijirilor medicale de care beneficiaţi.

7. Portaiul de CPE trebuie tratat?

Nu, persoanele care sunt purtătoare nu trebuie tratate cu antibiotice. în schimb, dacă CPE produc infecţii (manifestări de boală) atunci tratamentul devine necesar.

8. Cum poate fi prevenită transmiterea CPE?

Internarea într-o rezervă ajută la limitarea transmiterii acestei bacterii. Personalul medical şi auxiliar trebuie să îşi spele mâinile în mod regulat; ei vor utiliza mănuşi şi halate de unică folosinţă când vă vor îngriji. Cea mai importantă măsură pe care o puteţi urma este să vă spălaţi mâinile bine cu apă şi săpun, mai ales după utilizarea WC. Veţi evita să atingeţi cateterele venoase sau tuburile de dren, sonda urinară, mai ales la locul unde pătrund în organism. Vizitatorii li se va cere să îşi spele mâinile la intrarea şi la ieşirea din cameră şi să poarte un halat de unică folosinţă pe durata vizitei.

9. Când pot fi externat?

Externarea va fi dictată de rezolvarea afecţiunilor tale şi nu va fi influenţată de starea de putător de CPE. Dacă la externare sunteţi încă purtător de CPE, tot ceea ce este necesar acasă este o bună igienă. Înainte de a fi externat, solicitaţi medicului curant să menţioneze pe documentele medicale că aţi fost infectat sau sunteţi/aţi fost purtător de CPE. Păstraţi acest document pentru a-l arăta în caz de spitalizări ulterioare.

II. Informaţii pentru pacienţi despre Staphylococcus aureus rezistent la meticilina(MRSA )

1. Ce este Staphylococcus aureus?

Staphylococcus oureuseste o bacterie larg răspândită care poate fi prezentă pe tegumente sau mucoase la aproximativ 1 din 3 persoane, fără să cauzeze boală. În acest caz vorbim despre portaj, un fenomen obişnuit, care cel mai adesea, nu necesită nicio intervenţie. Starea de portaj poate fi tranzitorie (durează doar câteva zile sau săptămâni, bacteria fiind apoi eliminată de către organism) sau poate dura mai multe luni de zile. În cursul vieţii o persoană se poate coloniza în mod repetat cu S aureus.În anumite situaţii 5 aureuscauzează îmbolnăviri (de ex. infecţii cutanate, osteo- articulare, pneumonii, bacteriemii, etc.). Cele mai multe infecţii sunt localizate (abcese, flegmoane, infecţii ale plăgilor) şi de regulă se vindecă rapid; rareori, infecţiile cauzate pot fi severe precum septicemii sau meningoencefalite. Tratamentul constă de cele mai multe ori în administrarea de antibiotice; în cazul infecţiilor localizate poate fi nevoie de o incizie care să permită îndepărtarea colecţiilor purulente.

2. Ce este MRSA?

MR înseamnă meticilino-rezistent; MRSA este un S aureusrezistent faţă de antibioticele folosite uzual în terapia infecţiilor stafilococice. De aceea, tratamentul poate întâmpina dificultăţi.

3. Cum se transmite MRSA?

Pacienţii colonizaţi/infectaţi cu MRSA pot transmite această bacterie altor persoane, cel mai adesea prin intermediul mâinilor contaminate cu MRSA; În spitale, cel mai adesea MRSA este transmis de pe mâinile personalului medical, dar şi de pe cele ale pacienţilor sau ale vizitatorilor. Obiectele din jurul persoanei bolnave sau purtătoare de MRSA pot fi de asemenea contaminate, iar bacteria se poate transmite şi prin atingerea acestora (inclusiv echipamente medicale, obiecte sanitare, tastaturi ale telefoanelor mobile sau ale calculatoarelor portabile). Colonizarea cu MRSA se produce mai frecvent la pacienţii internaţi, de la personal medical, de la alţi pacienţi sau vizitatori, cu atât mai frecvent cu cât perioada lor de spitalizare este mai mare, mai ales dacă primesc antibiotice, iar spitalul este mai aglomerat. Există variante de MRSA care se transmit şi în afara spitalelor; un risc mai mare în acest sens îl au persoanele aparţinând unor colectivităţi semi-închise aglomerate (închisori, cazărmi militare, internate), cele care au un risc sporit de leziuni tegumentare (sportivi) sau care urmează tratament antibiotic de lungă durată.

4. Cum se depistează portajul de MRSA?

Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la nivelul faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se efectuează în laboratoarele de bacteriologie, în general durează 48-72 de ore.

5. De ce este utilă depistarea portajului de MRSA la unii pacienţi internaţi?

MRSA se poate răspândi cu uşurinţă în mediul spitalicesc. Prevenirea contaminării implică:

• depistarea portajului de MRSA la unii dintre pacienţii nou-internaţi, iar în cazul unui rezultat pozitiv se poate recurge la izolarea pacientului în salon separat sau special dedicat pacienţilor colonizaţi-infectaţi cu MRSA;
• măsuri pentru eliminarea portajului (aplicaţii de unguente antiseptice, toaleta generală cu soluţii antiseptice) – mai ales dacă necesită intervenţii chirurgicale majore, implantare de proteze sau internări repetate cu tratamente antibiotice sau imunosupresoare.

Persoana purtătoare reprezintă un risc potenţial pentru ceilalţi pacienţi care suferă de boli grave. Pe de altă parte, însăși persoana purtătoare se poate îmbolnăvi pe durata spitalizării.

6. Cine poate dezvolta infecţie (boala) cu MRSA?

• frecvent pacienţii cu spitalizări prelungite;
• persoanele internate cu boli grave sau cele cu leziuni cutanate pe care se poate grefa MRSA (inclusivplăgi operatorii, arsuri, escare). MRSA se poate răspândi în organism, cauzând infecţii severe.
• uneori și persoanele din afara mediului de spital pot dezvolta infecţii cu MRSA.

7. Cum se face diagnosticul bolii (infecţiei) cauzate de MRSA?

Se recoltează probe în funcţie de localizarea infecţiei (secreţii purulente, urină, spută) şi sânge pentru hemoculturi în infecţiile invazive și se trimit la laboratorul de bacteriologie. Evidenţierea bacteriei ce cauzează boala se face prin aceleaşi teste de laborator ca și în cazul depistării portajului.

8. Cum se tratează infecţiile cauzate de MRSA?

Se folosesc antibiotice specifice. În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.

9. Poate fi vizitat pacientul internat cu colonizare-infectie cu MRSA?

MRSA nu reprezintă de regulă un pericol pentru persoanele sănătoase (inclusiv copii, gravide) așa încât pacientul infectat-colonizat poate fi vizitat pe perioada internării. Vizitatorii trebuie să își spele mâinile la sfârșitul vizitei, pentru a nu risca să transmită MRSA altor persoane. Dacă membrii familiei participă activ la îngrijirea pacientului vor purta şi echipament de protecție (mânuşi, halate de unică folosinţă).

10. Cum se previne transmiterea MRSA?

Cea mai eficientă măsură de prevenire a transmiterii este spălarea regulată pe mâini. Uneori vi se poate solicita să folosiţi antiseptice pentru igiena mâinilor. Toate leziunile cutanate trebuie pansate cu pansament rezistent la apă.

Evitaţi folosirea în comun a obiectelor personale!

Urmăriţi ca personalul medical să se spele pe mâini înainte și după ce va acorda îngrijiri și atrageți-le politicos atenția acestora dacă nu procedează în acest mod. Personalul medical trebuie să poarte mănusi și echipament de protecție. Vă reamintim că, de cele mai multe ori, MRSA nu va cauza îmbolnăvirea persoanelor care nu au alte probleme de sănătate sau care au probleme de sănătate minore. În urma expunerii la MRSA persoana poate deveni purtătoare. Această situație se poate înregistra atât pentru pacienţi, cât și pentru vizitatorii lor (inclusiv copiii).

11. Când se poate externa un pacient internat şi colonizat/infectat cu MRSA?

Pacientul poate fi externat, în măsura în care starea lui de sănătate permite, indiferent de persistenţa sau nu a colonizării; în unele situații colonizarea încetează după revenirea la domiciliu și/sau după întreruperea tratamentului antibiotic. La domiciliu pacientul va continua să își spele des mâinile, obligatoriu după fiecare schimbare a pansamentelor. Spălarea hainelor și lenjeriei se efectuează la cea mai ridicată temperatură permisă. Riscul de transmitere interumană a MRSA de la pacientul care a fost deja externat este mult mai redus față de cel existent pe perioada internării.

III. Material informativ pentru pacienţi despre Infecţia cu ClostridiumDifficile(ICD)

Măsuri de protecţie pentru pacienţi cu ICD și vizitatorii acestora:

• spălarea pe mâini cu APĂ Şl SĂPUN LICHID seva efectua la fiecare ieşire din salon şi după fiecare utilizare a toaletei, înainte de masă;
• deplasarea pacienţilor pentru investigații va fi limitată în faza acută a infecţiei;
• strict interzis accesul pacienţilor infectați în alte saloane;
• vizitatorii vor purta mănuși și halat de unică folosinţă la intrarea în salon, nu se vor aşeza pe patul bolnavului. La plecare vor pune halatul și mănuşile în coşul cu sac galben și se vor spăla pe mâini la ieşirea din salon.

IV. PREVENIREA INFECŢIILOR POSTOPERATORII

1. Rolul pacientului în prevenirea infecţiilor postoperatorii:

• pacientul se va spăla pe mâini frecvent cu apă și săpun – după utilizarea wc-ului, înainte de masă, după utilizarea batistei;
• pacientul nu va atinge zonele cu pansament/drenate;
• pacientul nu se va deplasa în alte saloane;
• pacientul va informa medicul/asistentul asupra oricărei modificări apărute înstarea sa de sănătate.

2. Rolul vizitatorilor în prevenirea infecţiilor postoperatorii:

• persoanele care prezintă simptomatologie respiratorie (tuse, rinoree) nu vor vizita un pacient recent operat;
• spălarea mâinilor înainte de a intra în salonul pacientului;
• în salon nu se stă pe patul pacientului și nu se ating pansamentele sau alte echipamente din jurul pacientului.