DEPENDENŢA DE TUTUN şi Programul „Stop Fumat”

Ştim cu toţii care sunt efectele fumatului asupra sănătăţii, avem informaţiile la îndemână, pe toate pachetele de ţigări și nu numai. Cu toate acestea, multe persoane spun că îşi doresc să renunţe la fumat, că au încercat şi nu reuşesc. Aşadar, care este motivul pentru care renunţarea la fumat poate fi un pas dificil de făcut? 

Înainte de toate, este important ca acest comportament să fie numit drept ceea ce este: o manifestare (un simptom) a unei boli! Este vorba de o boală numită ştiinţific „afecţiune legată de consumul de tutun” dar care este mai cunoscută publicului sub denumirea de „dependenţă de nicotină/ tutun” sau „adicţie de nicotină/ tutun”. Deşi este o boală  cronică (adică nu se vindecă complet niciodată), ea se poate trata, adică este posibil ca persoana să nu mai manifeste comportamentul (deci să nu mai fumeze) ca urmare a tratamentului medicamentos prescris de un medic. Ca și în cazul altor boli cronice, există şi o componentă psihologică ce trebuie abordată concomitent cu tratamentul medicamentos pentru ca persoana să nu mai fumeze pe termen mediu şi lung. 

Așadar, care este mecanismul acestei dependenţe de tutun? Oamenii înţeleg prin „dependenţă” senzaţia „că trebuie neapărat să fumez”, dar o descriu în diferite moduri.  Cele mai frecvente modalităţi de a descrie aceste senzaţii sunt: „simt nevoia”, „îmi plouă în gură după o ţigară”, „îmi cere corpul”, “devin nervos”, dar şi „mi-e poftă”, „din obişnuinţă”, “am nevoie să mă calmez”, automatism, tic, etc. Această senzaţie imperioasă că „trebuie să fumezi” este declanşată fie de mecanismul biologic, fie de mecanismul psihologic al dependenţei de tutun sau de ambele.  

Din punct de vedere biologic, senzaţia imperioasă că „trebuie să fumezi” este declanşată de scăderea nivelului de nicotină în sânge; de aceea vorbim de „nevoia de a fuma” ca semn al sevrajului de drogul numit nicotină (dependenţa de nicotină). 

Nicotina crează senzaţii plăcute, „de bine”, obținute fără un efort prea mare, deoarece activează cel mai sigur şi mai durabil mecanism al memoriei pe termen lung: cel asociat cu secreţia de dopamină („hormonul plăcerii”). Astfel, fumătorul resimte repede, chiar după câteva fumuri, o stare de bine, de plăcere, de calmare, de relaxare care poate uneori să suprime dorința de a renunța la fumat. De aceea, persoanele care fumează continuă să fumeze chiar şi atunci când este evident că tutunul le pune viaţa în pericol. Aşa se explică, din punct de vedere biologic, afirmaţii precum „Fumatul e cea mai mare plăcere pentru mine”, „Nu mă văd nefumător”, ori situaţii în care oamenii continuă să fumeze deşi, raţional, ar trebui să se oprească: boli grave agravate de fumat, stare financiară extrem de precară, prezenţa copiilor, etc.

Această stare de bine nu durează, însă, mult timp deoarece nicotina se desprinde de pe neuronii ce secretă dopamină, apoi este degradată în ficat şi eliminată prin rinichi şi piele. Astfel, după un timp (în medie, după 45 min), fumătorul începe să aibă senzaţii neplăcute, de iritabilitate, nervozitate, nerăbdare, care uneori par chiar insuportabile. Ele se datorează lipsei dopaminei ca urmare a scăderii nicotinei în sânge – ceea ce marchează „sevrajul de nicotină”.

Pe scurt, un fum de țigară face ca nicotina să ajungă la creier în câteva secunde și în organism să se secrete dopamina, numită și „hormonul plăcerii”. După un timp, nivelul nicotinei şi al dopaminei scad, astfel că “se cere” următoarea doză – adică o altă ţigară sau un alt produs cu tutun.

Dependenţa de nicotină are 3 grade de severitate, în funcţie de frecvenţa şi modul de consum al ţigărilor: uşoară, medie şi severă. Evaluarea ei se face cu ajutorul testului Fagerstrom (disponibil la  http://stopfumat.eu/afla-daca-esti-dependent-de-fumat/)

Din punct de vedere psihologic, senzaţia că „ar fi bună o ţigară” sau că „ar merge o ţigară” este declanșată de contexte în care persoana a fumat în mod repetat. De aceea vorbim de „pofta de a fuma” ca semn al reflexului condiţionat de tip pavlovian (sau dependenţă psihologică). 

De fiecare dată când fumează, oamenii obţin beneficii imediate: plăcere, relaxare, calm, elimină plictiseala, starea de nelinişte, disconfortul din situaţiile de aşteptare, stări emoţionale neplăcute (furie, teamă). Prin urmare, ei învaţă să utilizeze comportamentul de a fuma pentru a răspunde nevoilor lor cotidiene dar şi din situaţii critice. Astfel, fumatul este perceput ca având un rol pozitiv în viaţa persoanei şi de aceea este repetat. Dar, prin repetarea unui comportament în anumite contexte, acesta devine un automatism (la fel ca atunci când aprindem lumina imediat ce intrăm în casă) adică este realizat fără ca gesturile să fie realizate conștient, voluntar. Aşa se explică, din perspectivă psihologică, afirmaţii de genul „îmi aprind ţigara fără ca să îmi dau seama”, „TREBUIE să îmi aprind o ţigară la cafea/ după masă/ în ocazii sociale/ la calculator”. 

            Renunţarea la fumateste un proces mai complex decât pare la prima vedere („dacă ai voinţă, te laşi oricând!”) şi implică numeroase aspecte de care este important să ţinem cont: nevoia biologică, pofta psihologică, asocierile create, particularităţile personale. Așadar, intervenţia trebuie să fie personalizată şi adaptată nevoilor fiecărei persoane! 

În acest scop a fost creat Programul Național Stop Fumat, un program al Ministerului Sănătăţii care a luat fiinţă în 2007 şi este coordonat de Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. Programul îşi propune să le ofere persoanelor care fumează acces la un tratament complet, ce îmbină consiliere psihologică de specialitate cu tratament medicamentos, pentru a îi ajuta să renunțe la fumat. Sfaturile specialiștilor StopFumat respectă în totalitate recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aliniindu-se altor programe de acest gen desfășurate pe tot globul.

În Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”,  Programul Naţional Stop Fumat include:

  •  linie telefonică cu apel gratuit (cunoscută sub numele de TelVerde: 0800 878 673) – orice persoană interesată de renunțarea la fumat poate apela această linie și intra în legătură cu un specialist pentru a primi mai multe detalii;
  • consiliere psihologică privind renunţarea la fumat, sub forma unor întâlniri periodice cu un psiholog, dar și online sau telefonic;
  • acces la medicamente gratuite ce ușurează procesul de renunțare la fumat, sub atenta observație a medicului specialist.

Pentru a intra în program, vă așteptăm în orice miercuri la ora 15:30,la sediul din Şos. Viilor nr. 90 al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, pentru a participa la o întâlnire de informare despre metodele dovedite ştiinţific a fi eficiente în tratarea fumatului. La întâlnire veţi primi răspuns şi la întrebări de genul „de ce nu am reuşit până acum”, „unde am greşit până acum”, „cum trebuie să procedez pentru a renunţa pentru totdeauna la fumat”, astfel încât să puteţi decide care este calea care vi se potriveşte. Nu sunt necesare nici programare, nici trimitere, nici bani!  Ulterior întâlnirii vă veţi putea programa fie la medicul specialist, pentru a urma tratamentul medicamentos, fie la unul dintre psihologii instruiţi pentru a oferi terapia personalizată. 

Mai multe informaţii puteţi găsi la www.stopfumat.eu şi https://www.facebook.com/programul.stopfumat sau pe pagina de FB: Fumatul este o boala.

Programul este gratuit, iar noi vă așteptăm cu drag, pentru că să renunți acum la fumat este cea mai bună decizie pe care o poți lua pentru sănătatea ta!