Scurt ghid al pacientului astmatic

Astmul este o boală respiratorie cronicã, caracterizată prin inflamaţie la nivelul căilor aerieneşi, în cele mai multe cazuri, prin hiperreactivitate bronşică. 

Simptomeleconstau în episoade de dispnee (greutate în respiraţie), wheezing (şuierat în piept), tuse şi senzaţie de constricţie toracică care sunt variabile în timp şi intensitate şi care sunt reversibile total sau parţial, fie spontan, fie cu tratament.  

Simptomele pot să apară în diferite situaţii: 

• în a doua jumătate a nopţii sau dimineaţa devreme;
• la expunere la factori declanşatori: alergeni inhalatori (de ex. polenuri), frig, fumat, iritanţi inhalatori (gaze sau fumuri), mirosuri puternice (parfumuri); 
• efort fizic;
• episoade de rȃs;
• schimbări ale vremii, etc.

Aceste simptome trebuie să determine pacientul să solicite un consult medical!

În situaţia în care medicul specialist consideră că există o suspiciune clinică de astm, va recomanda pacientului să efectueze următoarele investigaţii:

• radiografie toracică, pentru a exclude o altă boală pulmonară care poate avea aceleaşi simptome;
• spirometrie(testul funcţional respirator), efectuată înainte şi după administrare de bronhodilatator inhalator (salbutamol). Aceasta este utilă diagnosticului pentru că identifică sindromul obstructiv variabil; 
• test de provocare la metacolină inhalatorie, în situaţia în care spirometria este în limite normale şi există o suspiciune clinică de astm. 

Este preferabil ca diagnosticul de astm să fie confirmat înainte de iniţierea unui tratament.

După ce s-a stabilit un diagnostic de certitudine de astm, medicul va recomanda un tratament, de obicei administrat pe cale inhalatorie. Tratamentul trebuie să cuprindă două tipuri de medicamente:

• de control– un corticosteroid inhalator care se administrează în mod regulat, de obicei dimineaţa şi seara;
• de uşurare– un bronhodilatator cu acţiune rapidă care se administrează la nevoie (atunci cȃnd apar simptomele respiratorii).

Cele două tipuri de medicamente pot să fie administrate cu două dispozitive separate sau pot să fie conţinute în acelaşi dispozitiv. O alternativă a corticosteroidului inhalator poate fi în cazul unei forme uşoare de astm o antileucotrienă administrată pe cale orală. Respectarea schemei de tratament este foarte importantă în obţinerea controlului bolii (absenţa simptomelor diurne sau nocturne, activitate fizică normală şi utilizare rară de medicaţie de uşurare). 

Formele de astm severbeneficiază de scheme complexe de tratament, cu mai multe bronhodilatatoare în combinaţie cu corticosteroizi inhalatori şi antileucotriene, sau de terapii biologice. 

Monitorizarea boliitrebuie făcută cu regularitate de către medicul pneumolog sau de către medicul de familie, de obicei la intervale de 3-6 luni (în funcţie de severitatea bolii). La fiecare vizită la medic trebuie verificată tehnica inhalatorie a pacientului (de aceea este bine ca pacientul să aducă dispozitivele inhalatorii la fiecare vizită la medic). În funcţie de simptomatologie şi de gradul de obstrucţie bronşică evidenţiată la spirometrie, se ajustează schema de tratament în sus (amplificată) sau în jos (diminuată). În anumite forme de astm este indicată monitorizarea funcţiei respiratorii la domiciliu cu un dispozitiv denumit PEF-metru (peak expiratory flow).