Sindromul de Apnee în Somn

Apneeareprezintă absența completă a respirației. Hipopneareprezintă reducerea la jumătate a amplitudinii fluxului aerian la nivelul nasului sau gurii. Aceste opriri complete sau incomplete ale respirației se rezolvă (termină) printr-o reacție de “microtrezire” (trecerea de la un somn profund la unul superficial). 

Consecințele apneilor și hiponeilor sunt reprezentate de scăderea intermitentă a nivelului de oxigen în sânge, variații mari ale frecvenței cardiaceși fragmentarea somnuluidatorită “microtrezirilor”. Aceste modificări duc în timp la complicații cardiovasculare și metabolice: hipertensiunea arterială, infarct miocardic, tulburări de ritm cardiac (fibrilație atrială), moarte subită de origine cardiacă, accidente vasculare cerebrale, diabet zaharat. Fragmentarea somnului duce la o somnolență diurnă excesivăcare este răspunzătoare de accidente rutiereprin adormire la volan și la accidente de muncă.  

Diagnosticareala timp și tratarea formelor severede apnee în somn este foarte importantă pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare, metabolice și a accidentelor rutiere prin adormire la volan. 

Principalul factor favorizant(de risc) pentru apariția Sindromului de Apnee în Somn de tip Obstructiv (SASO) la adult este obezitatea. 

Simptomele cele mai caracteristice formelor severe de SASO sunt: sforăitul, somnolența diurnă excesivăși apneilesemnalate de anturaj. Frecvent mai pot apărea: somn agitat și neodihnitor, dificultăți de concentrare, iritabilitate și modificări de comportament, disfuncție erectilă și urinări dese în timpul nopții.

Confirmarea(diagnosticul pozitiv) SASOse pune prin una din cele două metode:

1) Poligrafia cardio-respiratorie, investigație care se poate efectua ambulator, în care pacientul doarme cu un dispozitiv care înregistrează simultan fluxul aerian nazal, nivelul oxigenului în sânge, poziția corpului și mișcările toraco-abdominale și sforăitul. Prin analiza informațiilor obținute se poate preciza existența, severitatea și tipul apneilor și hipopneilor și se poate stabili planul de tratament.

            2) Polisomnografia, investigație complexă și mai costisitoare, efectuată în spital, în laboratorul de somnologie, se adresează pacienților care au și alte boli associate. 

După stabilirea diagnosticului pozitiv și al severității SASO se indică planul de tratamentcare include: 

            • Scăderea ponderalăși schimbarea stilului de viață. 

• Terapia cu un dispozitiv care menține o presiune pozitivă continuă (prin intermediul unei măști nazale sau oro-nazale) în căile respiratorii atât în timpul inspirului cât și al expirului.

Determinarea nivelului presiunii utile, se stabilește/fixează de către medic.

Pacientul va urma apoi la domiciliu terapia indicate, urmând a reveni la control periodicpentru a evalua răspunsul la tratament și a ajusta parametrii CPAP. 

În caz de intoleranță a terapiei cu CPAP sau pentru formele de SASO ușor se pot indica metode alternative de tratament: proteze de avansare mandibulară sau intervenții de dezobstrucție a căilor aeriene superioare (în sfera ORL).