Tuberculoza, boală infecto-contagioasă, se pare că există de aproximativ 73.000 de ani, așa cum sugerează câteva studii genetice efectuate pe mai mult de 250 de tulpini de mycobacterium tuberculosis. Abia în anul 1882, la 24 martie, Robert Koch a descoperit agentul patogen al bolii: mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch. Rapid, se fac noi pași în diagnosticarea și tratarea bolii: 1895 descoperirea razelor roentghen, 1907 testarea cutanată pentru diagnosticul infecției latente, 1921 vaccinarea BCG, apoi introducerea medicamentelor antituberculoase. Apariția rezistențelor la unele dintre aceste medicamente, a dus la descoperirea altor agenți terapeutici care să trateze și tuberculoza rezistentă. Astfel au fost elaborate cele mai eficiente scheme terapeutice, atât pentru tuberculoza sensibilă, cât și pentru cea rezistentă, scheme care au fost introduse și în Programul Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Tuberculozei (PNPSCT). 

Scopul PNPSCT este reducerea mortalității, morbidității și transmiterii tuberculozei, astfel încât în anul 2050 să nu mai constituie o problemă națională de sănătate publică. Pentru a putea realiza acest deziderat, PNPSCT prevede o serie de acțiuni;

– asigurarea angajamentului politic, inclusiv prin finanțare adecvată și neîntreruptă; 

– prevenția îmbolnăvirilor prin vaccinarea BCG a nou-născutților, dar și prin administrarea tratamentului chimioprofilactic cazurilor cu indicație;

– depistare precoce a cazurilor (depistare pasivă, dar și activă), diagnosticarea, tratarea strict supravegheată a bolii, precum și monitorizarea evoluției;

– îmbunătățirea managementului și prevenirea tuberculozei rezistente;

– extinderea activităților de colaborare cu rețeua HIV-SIDA;

– înregistrarea cazurilor în registrul național și transmiterea periodică de rapoarte către diferite instituții (Ministerul Sănătății, OMS, ECDC) pentru supravegherea endemiei;

– aplicarea de măsuri specifice de control al transmiterii tuberculozei în unitățile sanitare și în  comunitățile cu risc;

– intervenții pentru schimbarea comportamentelor (material informative, intervenții media, prin implicarea și a serviciilor de asistență socială, a ONG-urilor, a foștilor pacienți);

– dezvoltarea resurselor umane;  

– facilitarea și promovarea cercetării;

– supervizarea tuturor activităților desfășurate în cadrul PNPSCT de către o echipă de supervizori. 

Funcționarea PNPSCT este asigurată de o structură ierarhizată pe 3 nivele:

1. Primul nivel este constituit din rețeaua de asistență medicală primară, dispensarele de pneumoftiziologie, spitalele sși secțiile de pneumoftiziologie și rețeua de laboratoare de bacteriologie TB;

2. Al doilea nivel este constituit din coordonatorul tehnic județean, epidemiologul județean de la DSP și alte structuri (compartimentele TB din rețelele  proprii de servicii de sănătate ale MAN, MAI și MJ; Centrul regional HIV/SIDA);

3. Al treilea nivel este reprezentat de Unitatea de Asistență Tehnică și Management (UATM), desemnată de Ministerul Sănătății , care funcționează în cadrul Institutului Marius Nasta și care coordonează întreaga activitate a PNPSCT.

Resurse:

Ghidul Metodologic de Implementare a PNPSCT 2015

Tuberculosis –ERS monography, 2018